Valul.Unul din desenele cele mai vechi,facut la scoala,dupa celebrele valuri japoneze.
La clasa de arta decorativa a profesoarei Roxana Parvu.
In stil propriu,ca doar nu copiez nimic.Tentele de mai tarziu,se ghicesc aici.
As fi vrut sa il reproduc si in ulei,de ce nu am facut asta?
Nu stiu...
Liniste.
Desen in creion colorat.
Trupuri umane si ramasite de ale lor,parti bine conturate,pe care daca vrei sa le vezi,le vezi,daca nu,le ghicesti.
Cantec daruit iubirii care este cat se poate de relativa,nu?
Pacatul si intruparea lui,in viata asta si asa destul de neinteleasa...care trece ridicol de repede,pe langa noi,fara sa putem misca un deget.
Nu poti opri iubirea sa se dezvolte,sa infloreasca si apoi sa piara.In fond ,toate florile au un sfarsit.Unele se pierd in vant,altele sfarsesc in ierbarul vietii.
Tacere.
Desen alb negru cu insertie maro.
Barbatul prins intre doua iubiri,muzica si femeia,nestiind ce sa aleaga,nestiind care este mai nociva.Care are mai multi decibeli de consumat.Muzica ,pentru suflet,femeia,pentru fiere.
Si una si cealalta pot inalta,si una ci cealalta pot rani.
Asa ca ai grija cu ce te pui,tu nu poti sti niciodata!
Natura statica cu mar.
In vremea prieteniei mele cu fosta,uneori puneam obiecte ce imi placeau,ca si model.Exista un ibricel de ceai,mic ce imi placea in mod deosebit.
Si imi placea cum cadea lumina,la pranz,luam creioanele si desenam.
Asta este una din putinele naturi statice ale mele.
Si culmea,fara tente...erotice.
Asta daca nu te trimit cu gandul ca el,marul este fruct erotic....
