Eu raman la ce spuneam mai inainte ca in general arta vizuala,pictura ta in speta...ramane o chestie de simtire si reflexivitate...nu neaparat de intelegere...in sensul strict al rationalului... (G.D)
marți, 30 martie 2010
Ateneul roman
(Ateneul)
Ce minune arhitecturala...o biserica a sufletului romanesc fara doar si poate.
Oaza de liniste in mijlocul unui oras agitat.
Voiam sa il desenez in stilul meu,simplu,fara prea multe detallii.
Folosind pete mari de culoare.
Imaginand o dimineata,usor racoroasa de vara.
(Irealizabile visuri)
Tus si bait color,pe o hartie veche de aproape patruzeci de ani.
Am avut insa nebunia,de a alatura imaginar Poarta sarutului,Coloana infinitului si Masa tacerii....
Stiu ca in spatiul acela nu si-ar avea rostul si nici locul opera maestrului.
Eu am incercat sa vizualizez.
(Amurg )
O seara calda de vara,cu ceva nori,se simte zapuseala,se
lasa intunericul.
Imi aduce aminte de adolescenta,trebuia sa ma intalnesc cu o fata,la coloanele Ateneului.
Mana de mana,am facut cativa pasi,si s-a pornit ploaia.
Bluza ei de in,patrunsa de apa,incerca sa ascunda sanii tineri,fara nici-o sansa...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu